oi
/oj/Etimologie
Din oaie.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru oaie.
oi
/oj/Etimologie
Din vrea.
Definiții
- forma auxiliară de persoana a I-a singular la prezent pentru vrea.
- forma auxiliară de persoana a II-a singular la prezent pentru vrea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | oea | oeau |
Sinonime: 1: voi, 2: vei, ei, ăi, îi
oi
/oj/Etimologie
Onomatopee.
Definiții
- (pop.) ah, vai, of; ehei.
oaie
/ˈo̯a.je/Etimologie
Din latină ovem sau ovis < proto-italică *owis. S-a păstrat numai în română (Rosetti, I, 169), fiind eliminat în alte idiomuri romanice din cauza confuziei cu ōvum (Wartburg, Zur Benennung des Schafes, în Abh. Akad., Berlin, X, 1918). Fonetismul pare corect; explicația prin intermediul unui singular reconstituit după pluralul în loc de *oauă (Densusianu, Hlr., 30; Byck-Graur 22) nu este exactă. Înrudit cu aromână oae.
Definiții
- (zool.) (Ovis aries) mamifer domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne.
- (spec.) femela acestei specii.
- (gastr.) carne de oaie.
- (p.restr.) blană de oaie.
- (în limbajul bisericesc; mai ales la pl.) credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios.
- (fig. depr.) om mărginit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oaie | oi |
| genitiv-dativ | oii | oilor |
| vocativ | oaie, oaio | oilor |
| articulat | oaia | oile |
Sinonime: 1: (zool.) (Transilv. și Ban.) păcuină, (înv.) marială
Proverbe & zicători
- „A oița de la ficat”Animale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică