Etimologia cuvântului „oi”

Din latină ovem sau ovis < proto-italică *owis. S-a păstrat numai în română (Rosetti, I, 169), fiind eliminat în alte idiomuri romanice din cauza confuziei cu ōvum (Wartburg, Zur Benennung des Schafes, în Abh. Akad., Berlin, X, 1918). Fonetismul pare corect; explicația prin intermediul unui singular reconstituit după pluralul în loc de *oauă (Densusianu, Hlr., 30; Byck-Graur 22) nu este exactă. Înrudit cu aromână oae.