ogor
/o'gor/Etimologie
Din bulgară угар (ugar), sârbocroată ugar.
Definiții
- bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină.
- câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan.
- teren agricol, proprietate agricolă.
- teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ogor | ogoare |
| genitiv-dativ | ogorului | ogoarelor |
| vocativ | ogorule | ogoarelor |
| articulat | ogorul | ogoarele |