ocazie
/o'ka.zi.e/Etimologie
Din franceză occasion, germană Okasion < latină occasio, occasionis.
Definiții
- situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil.
- eveniment deosebit, festivitate.
- (concr.) mijloc de locomoție, de obicei găsit din întâmplare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ocazie | ocazii |
| genitiv-dativ | ocaziei | ocaziilor |
| vocativ | ocazie | ocaziilor |
| articulat | ocazia | ocaziile |