obrăznicie
/o.brəz.ni'ʧi.e/Etimologie
Din obraznic + sufixul -ie.
Definiții
- atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviință, insolență, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | obrăznicie | obrăznicii |
| genitiv-dativ | obrăzniciei | obrăzniciilor |
| vocativ | obrăznicie | obrăzniciilor |
| articulat | obrăznicia | obrăzniciile |