oboroc
/o.bo'rok/Etimologie
Din ucraineană уборок (uborok).
Definiții
- (în evul mediu, în țara românească și în moldova) danie.
- măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosită în trecut.
- vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas.
- coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oboroc | oboroace |
| genitiv-dativ | oborocului | oboroacelor |
| vocativ | oborocule | oboroacelor |
| articulat | oborocul | oboroacele |