Definiția cuvântului „oboroc”

oboroc — substantiv

1. (în evul mediu, în țara românească și în moldova) danie.
2. măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosită în trecut.
3. vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas.
4. coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii.