nur

/nur/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din turcă nur.

(pop. și fam.) calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; (p.ext.) aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace.

„Decât un car de frumusețe mai bine un dram de nuri.”Femeie și bărbat
„Cele trecute la vârstă dar cu nuri, ca stafida cea uscată dar plină de dulceață.”Femeie și bărbat Timp
„Tinerețele fără frumusețe, ca frumusețea fără nuri”Timp Femeie și bărbat
„Cele trecute la vârstă, dar cu nuri, ca stafida cea”Femeie și bărbat
„Darul nurilor cu mult mai mare decât al frumusețelor”Femeie și bărbat

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică