← înapoi la căutare

numi

/nuˈmi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din nume.

Definiții

  1. (v.tranz.) a pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza.
  2. (v.refl.) a purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ.
  3. (v.tranz.) a pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca.
  4. (v.refl.) a se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind.
  5. (v.tranz.) a pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad.
  6. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru numi.

Exemple

  • Sunt numit Ion.
  • Mă numesc Roxana.

Declinare

CazSingularPlural
verbnumeanumeau

Sinonime: 1: se chema, (înv. și pop.) striga, (pop.) -i spune, -i zice, (înv.) se porecli, 2: supranumi, 3: se chema, se spune, se zice, (înv.) se pomeni, 5: angaja

Antonime: destitui, revoca, licenția

numim

/nuˈmim/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din numi.

Definiții

  1. forma de persoana a I-a plural la prezent pentru numi.
  2. forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru numi.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică