norocos
/no.ro'kos/Etimologie
Din noroc + sufixul -os.
Definiții
- (despre oameni) care are noroc, căruia îi reușesc toate; norocit.
- (despre acțiuni) care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit.
- care aduce cuiva noroc.
Din noroc + sufixul -os.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică