măgură
/mə'gu.rə/Etimologie
Din albaneză magulë.
Definiții
- deal mare izolat (tăiat de ape); (p.ext.) munte.
- movilă.
- pădure (situată pe un loc înalt).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măgură | măguri |
| genitiv-dativ | măgurii | măgurilor |
| vocativ | măgură | măgurilor |
| articulat | măgura | măgurile |