mânca

Etimologie

Din latină manducare.

Definiții

1. (v.tranz.) a mesteca un aliment în gură și a-l înghiți; a folosi în alimentație, a consuma.
2. (v.intranz.) a se hrăni, a se alimenta.
3. (fig.) (fam.) a trăi din...
4. (fig.) a lua, a-și însuși (pe nedrept) un bun material; a cheltui, a risipi.
5. (fig.) (pop.) a exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva.
6. (fig.) (pop.) a suferi, a pătimi, a îndura, a înghiți.
7. (fig.) (fam.) a omite, litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris.
8. (despre animale și despre păsări sălbatice) a rupe prada în bucăți, a sfâșia (și a devora).
9. (despre viermi, molii, agenți fizici sau chimici) a roade, a distruge.
10. (despre boli) a distruge (treptat), a măcina, a mina.
11. (despre insecte) a pișca, a ciupi.
12. (precedat de un pron. pers. la acuz.; despre corp sau despre părți ale corpului) a produce o senzație de mâncărime.
13. a roade cu dinții un lucru necomestibil, a-și înfige dinții într-un lucru necomestibil.
14. (fig.) a face să dispară; a consuma, a nimici, a distruge.
15. (fig.) (despre nenorociri, stări sufletești etc.) a face pe cineva să sufere; a consuma, a chinui.
16. (fig.) a face cuiva rău (pe ascuns); a submina.
17. (v.refl. recipr.) a se certa, a se dușmăni, a se săpa, a-și face rău unul altuia.
18. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mânca.

Exemple

• Ce mănânci acolo?
• A mâncat repede întreaga pâine.
• Moliile au mâncat haina.

Declinare

Sinonime: 1: (mai ales în vorbirea copiilor) a păpa, (înv. și pop.) a (se) ospăta, (fam.) a hali, (depr.) a rumega, 2: consuma, (fam.) hali, (se) alimenta, a (se) hrăni, a (se) nutri, (fam.) a hăli, 9: (se) distruge, (se) roade, 11: înțepa

Etimologie

Din a mânca + sufixul -ău.

Definiții

1. (fam.) om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare; om mâncăcios.

Declinare

Etimologie

Din mânca.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru mânca.
2. forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru mânca.