Definiția cuvântului „mâncai”

mâncai — verb

(v.tranz.) a mesteca un aliment în gură și a-l înghiți; a folosi în alimentație, a consuma.
(v.intranz.) a se hrăni, a se alimenta.
(fig.) (fam.) a trăi din...
(fig.) a lua, a-și însuși (pe nedrept) un bun material; a cheltui, a risipi.
(fig.) (pop.) a exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva.
(fig.) (pop.) a suferi, a pătimi, a îndura, a înghiți.
(fig.) (fam.) a omite, litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris.
(despre animale și despre păsări sălbatice) a rupe prada în bucăți, a sfâșia (și a devora).
(despre viermi, molii, agenți fizici sau chimici) a roade, a distruge.
(despre boli) a distruge (treptat), a măcina, a mina.
(despre insecte) a pișca, a ciupi.
(precedat de un pron. pers. la acuz.; despre corp sau despre părți ale corpului) a produce o senzație de mâncărime.
a roade cu dinții un lucru necomestibil, a-și înfige dinții într-un lucru necomestibil.
(fig.) a face să dispară; a consuma, a nimici, a distruge.
(fig.) (despre nenorociri, stări sufletești etc.) a face pe cineva să sufere; a consuma, a chinui.
(fig.) a face cuiva rău (pe ascuns); a submina.
(v.refl. recipr.) a se certa, a se dușmăni, a se săpa, a-și face rău unul altuia.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mânca.

(fam.) om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare; om mâncăcios.