mușcătură
/muʃ.kə'tu.rə/Etimologie
Din a mușca + sufixul -ătură.
Definiții
- acțiunea de a mușca și rezultatul ei.
- senzație dureroasă de arsură, usturime.
- felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca.
- (fig.) vorbă mușcătoare, ironie usturătoare; înțepătură.
- rană, semn produs prin mușcare.
- bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o data.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mușcătură | mușcături |
| genitiv-dativ | mușcăturii | mușcăturilor |
| vocativ | mușcătură | mușcăturilor |
| articulat | mușcătura | mușcăturile |