mulțumire

/mul.ʦu'mi.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a mulțumi.

acțiunea de a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței; răsplătire.
satisfacție, plăcere, bucurie, fericire, mulțumită; cuvânt, gest prin care se mulțumește cuiva pentru ceva.

„Mai frumoasă din toate faptele bune, mulțumirea”Înțelepciune și prostie
„Mulțumire se dă la cel ce ne dă, iar nu și la cel ce făgăduiește”Vorbă și tăcere
„Mulțumirea sufletească”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică