mucos

/mu'kos/

adjectiv?

Etimologie

Din muc + sufixul -os.

(adesea substantivat) care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci.
epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău.
(despre membranele unor organe) care produce mucus.
(despre secreții organice) care are aspect cleios, gelatinos.

„Mucos”
„Cînd vei vorbi de mucos, nici tu să fii urduros.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„Cine n-are frumos pupă și mucos.”Dragoste și iubire

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică