monotrem
/mo.no'trem/Etimologie
Din franceză monotrème, care provine din latină modernă monotremata < compus din greacă antică μονος (monos, „unic, singur”) + τρημα (trêma, „tremă, orificiu”).
Definiții
- (zool.) (la pl.) ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc mameloanele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | monotrem | monotreme |
| genitiv-dativ | monotremului | monotremelor |
| vocativ | monotremule | monotremelor |
| articulat | monotremul | monotremele |
Sinonime: (zool.) prototerian