miriște
/'mi.riʃ.te/Etimologie
Din bulgară мeрищe (merište).
Definiții
- teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tulpinilor de cereale păioase sau ale altor plante cultivate; (colectiv) totalitate a tulpinilor retezate, rămase cu rădăcina în pământ după recoltare, pe un teren agricol.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | miriște | miriști |
| genitiv-dativ | miriștii | miriștilor |
| vocativ | miriște | miriștilor |
| articulat | miriștea | miriștile |