mințit
/minˈʦit/Etimologie
Din verbul a minți.
Definiții
- faptul de a minți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mințit | mințite |
| genitiv-dativ | mințitului | mințitelor |
| vocativ | mințitule | mințitelor |
| articulat | mințitul | mințitele |
mințit
/minˈʦit/Definiții
- (înv.) mincinos.
- înșelat în dragoste.
Sinonime: 1: mincinos
mințit
/minˈʦit/Etimologie
Din minți.
Definiții
- forma de participiu trecut pentru minți.
Proverbe & zicători
- „Cine a mințit odată, nu se mai crede.”Minciună și înșelăciune
- „Cine a mințit odată nu se mai crede nici când spune și adevărul.”Minciună și înșelăciune
- „Cine a mințit odată nu se mai crede a doua oară.”Minciună și înșelăciune
- „Cine a mințit odată”Minciună și înșelăciune
- „Cine a mințit odată nu se mai crede”Minciună și înșelăciune
- „Cine a mințit o dată nu să mai crede cînd spune și adevărul.”Minciună și înșelăciuneVorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică