miluire
/mi.lu'i.re/Etimologie
Din a milui.
Definiții
- acțiunea de a milui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | miluire | miluiri |
| genitiv-dativ | miluirii | miluirilor |
| vocativ | miluire | miluirilor |
| articulat | miluirea | miluirile |
Din a milui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | miluire | miluiri |
| genitiv-dativ | miluirii | miluirilor |
| vocativ | miluire | miluirilor |
| articulat | miluirea | miluirile |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică