miercurea
/ˈmjer.ku.re̯a/Etimologie
Din miercuri.
Definiții
- forma de singular articulat pentru miercuri.
Din miercuri.
Din latină mercuris.
Din latină Mercŭrii (dies).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | miercuri | miercuri |
| genitiv-dativ | miercurii | miercurilor |
| vocativ | miercuri | miercurilor |
| articulat | miercurea | miercurile |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică