substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a mesteca.
Definiții
- faptul de a mesteca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mestecat | mestecate |
| genitiv-dativ | mestecatului | mestecatelor |
| vocativ | mestecatule | mestecatelor |
| articulat | mestecatul | mestecatele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre alimente) sfărâmat, măcinat cu dinții și amestecat în gură.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru mesteca.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină mastĭcāre.
Definiții
- (v.tranz.) a sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți).
- a învârti ceva (cu limba) în gură.
- (fig.) a pune la cale.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mesteca.
Exemple
- A mesteca un aliment în gură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mesteca | mestecau |
Sinonime: 1: amesteca, (pop.) dumica