← înapoi la căutare

masca

/mas'ka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză masquer.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască; a (se) măscui.
  2. (v.tranz.) a sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla.
  3. (v.tranz.) (fig.) a ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula.

Declinare

CazSingularPlural
verbmascamascau

mască

/'mas.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză masque, germană Maske.

Definiții

  1. bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfățișând o față omenească sau figura unui animal) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiți; obrăzar.
  2. persoană mascată.
  3. (fig.) înfățișare falsă.
  4. expresie neobișnuită a feței (provocată de o emoție, de un sentiment puternic etc.).
  5. machiaj; (p.ext.) preparat cosmetic care se aplică pe față pentru întreținerea tenului.
  6. fizionomia unui actor machiat.
  7. dispozitiv care acoperă parțial sau total o persoană, un animal, un obiect pentru a le proteja, a le ascunde vederii.
  8. lucrare menită să ascundă vederii inamicului un obiectiv militar; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de luptă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmascămăști
genitiv-dativmăștiimăștilor
vocativmascămăștilor
articulatmascamăștile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică