verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză masquer.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască; a (se) măscui.
- (v.tranz.) a sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla.
- (v.tranz.) (fig.) a ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | masca | mascau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză masque, germană Maske.
Definiții
- bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfățișând o față omenească sau figura unui animal) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiți; obrăzar.
- persoană mascată.
- (fig.) înfățișare falsă.
- expresie neobișnuită a feței (provocată de o emoție, de un sentiment puternic etc.).
- machiaj; (p.ext.) preparat cosmetic care se aplică pe față pentru întreținerea tenului.
- fizionomia unui actor machiat.
- dispozitiv care acoperă parțial sau total o persoană, un animal, un obiect pentru a le proteja, a le ascunde vederii.
- lucrare menită să ascundă vederii inamicului un obiectiv militar; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de luptă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mască | măști |
| genitiv-dativ | măștii | măștilor |
| vocativ | mască | măștilor |
| articulat | masca | măștile |