marmură
/'mar.mu.rə/Etimologie
Din latină marmor, marmoris.
Definiții
- rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată la lucrări de sculptură și arhitectură.
- bloc sau bucată de marmură cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | marmură | marmuri |
| genitiv-dativ | marmurii | marmurilor |
| vocativ | marmură | marmurilor |
| articulat | marmura | marmurile |