magi
/ˈmaʤʲ/Etimologie
Din mag.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru mag.
mag
/mag/Etimologie
Din slavă (veche) magŭ.
Definiții
- preot la unele popoare orientale din antichitate; (p.ext.) învățat; filozof; astrolog; vrăjitor.
- (în religia creștină) fiecare dintre cei trei regi veniți din Orient să se închine lui Isus la nașterea sa.
- (fig.) sol, vestitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mag | magi |
| genitiv-dativ | magului | magilor |
| vocativ | magule | magilor |
| articulat | magul | magii |
Proverbe & zicători
- „Cu sborul îi magi capul altui”Vorbă și tăcere
- „Dinți să nu-aveai, lapti vrea mâgi.”Sănătate și boală
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică