mag
/mag/Etimologie
Din slavă (veche) magŭ.
Definiții
- preot la unele popoare orientale din antichitate; (p.ext.) învățat; filozof; astrolog; vrăjitor.
- (în religia creștină) fiecare dintre cei trei regi veniți din Orient să se închine lui Isus la nașterea sa.
- (fig.) sol, vestitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mag | magi |
| genitiv-dativ | magului | magilor |
| vocativ | magule | magilor |
| articulat | magul | magii |