mâncări
/mɨnˈkərʲ/Etimologie
Din mâncare.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru mâncare.
Din mâncare.
Din a mânca.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mâncare | mâncări |
| genitiv-dativ | mâncării | mâncărilor |
| vocativ | mâncareo | mâncărilor |
| articulat | mâncarea | mâncările |
Sinonime: 1: hrănire, alimentare, consumare, (mai ales în vorbirea copiilor) păpare, (înv. și pop.) ospătare, (fam.) halire, mâncat, (înv. și reg.) mâncătură, nutrire, nutriție, (livr.) nutriment, (depr.) rumegare, 2: masă, 3: (concr.) aliment, hrană, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (pop.) bucate (pl.), demâncare, demâncat, legumă, merinde (pl.), de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. și Bucov.) menajă, (înv.) piștă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniță
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică