lingușire

/lin.gu'ʃi.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a (se) linguși.

acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare; adulare, lingușeală, lingușitură.

„Lingușirea se lipește unde sarea lipsește”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Lingușirea miere dulce, dar otravă ne aduce. Cam departe”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Departe de tronul tău, lingușirea, fățărnicia și cumplirea”Minciună și înșelăciune

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică