leucă
/'lew.kə/Etimologie
Din bulgară лeвка (levka).
Definiții
- parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | leucă | leuci |
| genitiv-dativ | leucii | leucilor |
| vocativ | leucă | leucilor |
| articulat | leuca | leucile |