leică
/ˈlej.kə/Etimologie
Din bulgară лeлка (lĕlka) „cumnată”.
Definiții
- (pop.; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) lele.
- (reg.) pâlnie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | leică | leici |
| genitiv-dativ | leicăi | leicilor |
| vocativ | leică | leicilor |
| articulat | leica | leicile |