lăudăros
/lə.u.dəˈros/Etimologie
Din a lăuda + sufixul -ăros.
Definiții
- care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude cu orice prilej; fanfaron, lăudăcios.
Proverbe & zicători
- „Omul lăudăros ca pușca fără cocoș.”Vorbă și tăcereÎnțelepciune și prostie
- „Unguru-i lăudăros, numa-i fricos”Vorbă și tăcere
- „Omul lăudăros”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică