lățos

/lə'ʦos/

adjectiv?

Etimologie

Din lațe + sufixul -os.

(despre animale și despre coama sau blana lor; p.ext. despre lucruri confecționate din blană sau din lână) cu lațe multe, cu păr ori fir lung și mițos.
(despre părul sau barba oamenilor) cu șuvițe lungi, care atârnă în dezordine; neîngrijit; (despre oameni) care are părul sau barba lăsate să crească lungi și neîngrijite.

„Mojicul bogat e ca câinele lățos, care numai lui își ține de cald.”Bani și avere Animale
„Mojicul bogat e ca câinele lățos, care”Bani și avere Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică