jucare
/ʒu'ka.re/Etimologie
Din juca.
Definiții
- acțiunea de a juca și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jucare | jucări |
| genitiv-dativ | jucării | jucărilor |
| articulat | jucarea | jucările |
jucărea
/ʒu.kə're̯a/Etimologie
Din jucărie + sufixul -ea.
Definiții
- jucărioară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jucărea | jucărele |
| genitiv-dativ | jucărelei | jucărelelor |
| vocativ | jucărea | jucărelelor |
| articulat | jucăreaua | jucărelele |
Proverbe & zicători
- „La copilărie cu jucărele, la tinerețe cu gusturi și plăcere”Timp
- „Ca pe un copil mic, cu jucărele înșală”Minciună și înșelăciune
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică