jgheab
/ʒge̯ab/Etimologie
Din slavă žlebu.
Definiții
- conductă (din lemn, din tablă sau din alt material) deschisă pe toată întinderea părții de sus, servind la scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent; uluc; scoc.
- vas făcut din scânduri ori scobit dintr-un trunchi de copac sau din piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; adăpătoare; uluc.
- șănțuleț făcut pe muchia unei piese de lemn pentru a o îmbina cu ieșitura altei piese; crestătură; scobitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jgheab | jgheaburi |
| genitiv-dativ | jgheabului | jgheaburilor |
| articulat | jgheabul | jgheaburile |