jar
/ʒar/Etimologie
Din slavă žarŭ.
Definiții
- grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără; jeratic, jărăgai, jeg, jariște; (p. ext.) arșiță, dogoare.
- (fig.) fierbințeală, febră; suferință arzătoare.
- (livr.) vas mare de gresie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jar | jaruri |
| genitiv-dativ | jarului | jarurilor |
| articulat | jarul | jarurile |
Sinonime: 1-2: arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, febră, fierbințeală, friguri, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, temperatură, toropeală, zăduf, zăpușeală