iuți
/juˈʦi/Etimologie
Din iute.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi.
- (v.refl.) a deveni mai tare, mai intens.
- (v.refl.) (rar) a se enerva, a se supăra, a se mânia ușor.
- (v.tranz. și refl.) a da sau a căpăta un gust înțepător, usturător, picant.
Exemple
- Își iuțește pașii.
- Vântul s-a iuțit.
- Mâncarea s-a iuțit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | iuțea | iuțeau |