iscoditor
/is.ko.di'tor/Etimologie
Din a iscodi + sufixul -tor.
Definiții
- care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează.
- (adverbial) bănuitor.
- care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva.
- care inventează; născocitor.