înserat
/ɨn.se'rat/Etimologie
Din a însera.
Definiții
- amurg, crepuscul, înserare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înserat | înserate |
| genitiv-dativ | înseratului | înseratelor |
| vocativ | înseratule | înseratelor |
| articulat | înseratul | înseratele |
Din a însera.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înserat | înserate |
| genitiv-dativ | înseratului | înseratelor |
| vocativ | înseratule | înseratelor |
| articulat | înseratul | înseratele |
Din a insera.
Din franceză insérer < latină inserare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | insera | inserau |
Din în- + seară.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | însera | înserau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică