← înapoi la căutare

ieșire

/je'ʃi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a ieși.

Definiții

  1. acțiunea de a ieși și rezultatul ei.
  2. anulare, ștergere dintr-o evidență (spre a trece în alta).
  3. (fig.) soluție aplicată pentru a scăpa dintr-o situație grea.
  4. atac, năvală (din interiorul unei fortificații etc. spre inamic).
  5. (fig.) manifestare necontrolată, violentă (prin vorbe) față de cineva sau ceva; critică violentă (și nedreaptă).
  6. (concr.) loc (amenajat) prin care se iese dintr-o încăpere, dintr-o curte etc.
  7. parte a unei rețele electrice, a unui element de automatizare a unui sistem de transmisiune etc. pe unde sunt transferate, spre exterior, puterea sau semnalul, pe unde se leagă cu un circuit exterior etc.
  8. (electron.) punct al unui sistem sau aparat prin care un semnal este transferat spre exterior; output.
  9. (inform.) transferul informației din memoria calculatorului spre exterior; output.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativieșireieșiri
genitiv-dativieșiriiieșirilor
vocativieșireieșirilor
articulatieșireaieșirile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică