ieșire
/je'ʃi.re/Etimologie
Din a ieși.
Definiții
- acțiunea de a ieși și rezultatul ei.
- anulare, ștergere dintr-o evidență (spre a trece în alta).
- (fig.) soluție aplicată pentru a scăpa dintr-o situație grea.
- atac, năvală (din interiorul unei fortificații etc. spre inamic).
- (fig.) manifestare necontrolată, violentă (prin vorbe) față de cineva sau ceva; critică violentă (și nedreaptă).
- (concr.) loc (amenajat) prin care se iese dintr-o încăpere, dintr-o curte etc.
- parte a unei rețele electrice, a unui element de automatizare a unui sistem de transmisiune etc. pe unde sunt transferate, spre exterior, puterea sau semnalul, pe unde se leagă cu un circuit exterior etc.
- (electron.) punct al unui sistem sau aparat prin care un semnal este transferat spre exterior; output.
- (inform.) transferul informației din memoria calculatorului spre exterior; output.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ieșire | ieșiri |
| genitiv-dativ | ieșirii | ieșirilor |
| vocativ | ieșire | ieșirilor |
| articulat | ieșirea | ieșirile |