ișlic
/i'ʃlik/Etimologie
Din turcă bașlık.
Definiții
- căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ișlic | ișlice |
| genitiv-dativ | ișlicului | ișlicelor |
| vocativ | ișlicule | ișlicelor |
| articulat | ișlicul | ișlicele |