huli

/hu'li/

verb?

Etimologie

Din slavă huliti.

(v.tranz.) (pop.) a spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima.

Caz	Singular	Plural
verb	hulea	huleau

Sinonime: bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri

Antonime: lăuda

„Nici pe dracul nu huli”Vorbă și tăcere
„Înainte te mărește, iar în dos te hulește”Vorbă și tăcere
„În față te gugulește, și în dos te hulește”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică