hulă
/'hu.lə/Etimologie
Din slavă (veche) hula.
Definiții
- (pop.) ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie.
- mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; (p.ext.) furtună pe mare.
- (reg.) surpătură de munte sau de deal; (p.ext.) drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hulă | hule |
| genitiv-dativ | hulei | hulelor |
| vocativ | hulă | hulelor |
| articulat | hula | hulele |