hoge
/'ho.ʤe/Etimologie
Din turcă hoca.
Definiții
- preot sau, (p.ext.), învățător, dascăl la mahomedani.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hoge | hogi |
| genitiv-dativ | hogei | hogilor |
| vocativ | hoge | hogilor |
| articulat | hogea | hogii |
Proverbe & zicători
- „Hogea Spătaru și Gheorghe lăutaru”Familie
- „Socoteala lui Nastratin-Hogea”Înțelepciune și prostie
- „Ostea lui Papuc-Hogea-Hogegariul”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică