hodorog
/ho.do'rog/Etimologie
Onomatopee.
Definiții
- cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc.
hodorog
/ho.do'rog/Etimologie
Din a hodorogi (derivat regresiv).
Definiții
- lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare.
- persoană bătrână, neputincioasă, ramolită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hodorog | hodoroage |
| genitiv-dativ | hodorogului | hodoroagelor |
| vocativ | hodorogule | hodoroagelor |
| articulat | hodorogul | hodoroagele |
Proverbe & zicători
- „Hodorog, tronc, vorba îndată”Vorbă și tăcere
- „Hodorog-tronc! ca o roată de la o moară stricată.”Vorbă și tăcere
- „Hodorog-tronc! vorba îndată, ca moara cînd e stricată.”Vorbă și tăcereAnimale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică