hoață
/'ho̯a.ʦə/Etimologie
Din hoț.
Definiții
- persoană care fură.
- (cu sens atenuat) vicleană.
- (fam.) persoană ștrengară, șireată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hoață | hoațe |
| genitiv-dativ | hoaței | hoațelor |
| vocativ | hoațo | hoațelor |
| articulat | hoața | hoațele |