hirtă
/'hir.tə/Etimologie
Din germană Viertel.
Definiții
- (reg.) unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hirtă | hirte |
| genitiv-dativ | hirtei | hirtelor |
| vocativ | hirtă | hirtelor |
| articulat | hirta | hirtele |