gutui
/gu'tuj/Etimologie
Probabil din latină cotoneus, din greacă ϰυδώνιος (kydónios), probabil prin intermediul unei forme *cottaneus, rezultate dintr-o încrucișare ce poate fi atestată cu cottana „smochină” (Graur, BL, IV, 84; Rosetti, I, 60; cf. Diez, I, 143; Cipariu, Gram., 113; Meyer, Alb. St., IV, 75; REW 2436; Pascu, I, 97; DAR); rezultatul român gutâi, a fost asimilat ulterior la gutâi. Confer italiană cotogna (siciliană cutugna), provensală codoing, franceză coing, catalană codonyer și bască kuduina.
Definiții
- (bot.) (Cydonia oblonga) pom fructifer cu frunze groase și cu fructe mari, galbene și aromate, acoperite cu puf.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gutui | gutui |
| genitiv-dativ | gutuiului | gutuilor |
| vocativ | gutuiule | gutuilor |
| articulat | gutuiul | gutuii |
Sinonime: (bot.) (reg.) alămâioară, (Transilv.) măr-gutui