gută
/'gu.tə/Etimologie
Din franceză goutte, cu unele sensuri din latină gutta „picătură”.
Definiții
- boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră.
- (reg.) apoplexie; paralizie.
- fir subțire din material plastic, de care se leagă cârligul undiței.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gută | gute |
| genitiv-dativ | gutei | gutelor |
| vocativ | gută | gutelor |
| articulat | guta | gutele |