gospodărie
/gos.po.də'ri.e/Etimologie
Din gospodar + sufixul -ie.
Definiții
- totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă a) unui locuitor, îndeosebi a unui țăran (și a familiei sale); casă.
- unitate formată dintr-o locuință și din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun și valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor.
- activitate casnică (a gospodinei); menaj.
- (ieșit din uz) unitate de producție agricolă, de prestări de servicii etc. (de stat, cooperatistă sau particulară).
- conducere, administrare a unui bun, a unei instituții (publice) etc.; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere, administrare.
Exemple
- Gospodărie comunală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gospodărie | gospodării |
| genitiv-dativ | gospodăriei | gospodăriilor |
| vocativ | gospodărie | gospodăriilor |
| articulat | gospodăria | gospodăriile |