goliciune
/go.li'ʧju.ne/Etimologie
Din gol + sufixul -iciune.
Definiții
- starea omului gol; (p.ext.) părțile goale ale trupului.
- starea omului zdrențăros, sărac.
- starea unui loc gol, lipsit de vegetație, sărac, pustiu.
- (fig.) aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | goliciune | goliciuni |
| genitiv-dativ | goliciunii | goliciunilor |
| vocativ | goliciune | goliciunilor |
| articulat | goliciunea | goliciunile |